"Am fost legătura superioară a ofiţerului special Traian Băsescu”
Călătorind cu
treburi prin judeţele patriei, am avut prilejul să-i cunosc pe doi
dintre ofiţerii structurii speciale de informaţii care l-au avut în
legătură operativă secretă, cu “aprobare de partid”, pe cetăţeanul
Traian Băsescu.
Am ţinut să fac această ultimă precizare fiindcă
membrii Partidului Comunist nu puteau fi recrutaţi ca informatori, dar
puteau primi sarcină politică “să sprijine organele securităţii statului
pentru apărarea cuceririlor revoluţionare ale poporului muncitor,
împotriva uneltirilor cercurilor imperialiste şi ale agenturilor
acestora”.
Cu vădită curioziate, i-am întrebat dacă au mai avut
prilejul să-şi întâlnească preţiosul colaborator după ce ni l-am ales
preşedinte. Unul mi-a răspuns afirmativ, celălalt s-a eschivat cu o
grimasă plină de subînţelesuri. Cum a fost revederea? L-am întrebat pe
fostul combatant al
contrainformaţiilor externe, cel care mi-a confirmat că s-a văzut cu
preşedintele, pe la începutul primului său mandat. Cam inconfortabilă, a
fost răspunsul. De cum am fost faţă în faţă, Traian Băsescu şi-a intrat
în rolul şi poziţia anterioare faţă de mine şi m-am simţit foarte
jenat. Chiar l-am făcut atent: “Ce dracu’, acum sunteţi preşedintele
României, eu nu mai sunt ce-am fost şi nu m-aţi chemat la o întâlnire,
ca pe vremuri”.
Altceva, însă, m-a pus pe gânduri. Ambii ofiţeri
mi-au spus că ei nu l-au votat pe Traian Băsescu. Şi nu l-au votat
fiindcă ştiau ce-i poate pielea. Nu au dorit să aducă în discuţie prea
multe fapte din trecutul colaborării sale, mult mai complexe decât s-ar
crede, cu Securitatea. Au ţinut, în schimb, să-mi recomande
portretizarea vitriolantă pe care Valentin Nicolau, fost director
general al Televiziunii Române, i-a făcut-o preşedintelui. Am căutat-o
şi am găsit
cea mai profundă şi expresivă “fişă de evaluare caracterială şi
comportamentală” a cetăţeanului-preşedinte.
“Traian Băsescu nu a fost
niciodată un personaj dedublat, nu a fost dr. Jekyll şi mr. Hyde ai
politicii româneşti. A fost, simplu, farsorul cel mai seducător, pentru
că întruchipează deopotrivă mitocănia şi şmecheria periferiei. Te minte
cu neruşinare, făcându-te între timp la buzunar, fără să i se mişte
vreun muşchi pe faţă. Devine expresiv ca un cioclu doar când anunţă o
nouă tragedie pentru români sau când, asemenea unui clovn hâd, îl apucă
hăhăitul spasmodic la auzul propriei glume grosolane. După ce ai avut
de-a face cu el, eşti mai sărac şi mai umilit. Cum periferia domină
numeric centrul, plus trădarea intelectualilor care au validat mişeleşte
„un pseudo-Cezar care de fapt e însuşi Mamona”, s-a creat premisa
recunoaşterii populare într-o democraţie de tip Vacanţa Mare.
La suprafaţă – manelismul politic Traian Băsescu cu şpriţ şi dansuri
din buric, dedesubt – bani mulţi şi putere ameţitoare.
Fiind un rău
viguros, Traian Băsescu a fost revelatorul trădărilor, meschinăriilor şi
neputinţelor româneşti. Răscolind murdăria din subsolurile societăţii, a
favorizat aducerea la suprafaţă a mizeriilor şi a făcut purulente
bubele ascunse. Pare a fi şi singurul beneficiu care va rămâne după el.
Preşedintele-jucător a fost şi rămâne doar un preşedinte-impostor pus pe
harţă şi jaf şi care din joacă a falimentat o ţară, a flămânzit un
popor. A jucat destinul ţării la ruleta istoriei personale, mizând totul
pe blond. Crimele sale sunt cu premeditare, chiar dacă lasă să
se-nţeleagă că ştie ce spune, dar habar n-are ce face. Disipează
vinovăţia democratizând eroarea şi proasta guvernare, cu scopul de a
arunca propria culpă în cârca unei conduceri colective
reprezentate de Guvern şi de Parlament, la modul general, de clasa
politică manipulată de moguli.
După modelul preşedintelui, guvernarea
a prefăcut minciuna, nedreptatea şi jaful în principii călăuzitoare.
Devenit captiv camarilei lui Traian Băsescu, statul român şi-a modificat
personalitatea şi comportamentul după chipul strâmb al stăpânului.
Vedem un Cotroceni în permanent delir, la Palatul Victoria, un Gâgă
întors cu cheia, iar pe intelectualii de serviciu ai puterii cum se
chinuie să-şi ridice propriile statui la televiziunea publică. Spectacol
sinistru al unei puteri monstruoase şi caraghioase în acelaşi timp.
Totodată, cei care nu s-au lăsat mânjiţi cu portocaliu nu reuşesc decât
să supravieţuiască. Aşa a ajuns pesimistul să spună „Mai rău nu se
poate!”, iar optimistul să-i răspundă „Ba se poate!”
Până de curând
n-am putut să-mi explic ce i-a împins pe români, în urmă cu un veac şi
jumătate, să aducă şi să accepte un domn străin. Experienţa trăită în
epoca Băsescu mă face să cred că atunci, ca şi acum, au fost suficiente
motive. Doar că acum, altfel decât atunci, domnitorii nu se mai importă.
Este suficientă binecuvântarea ce-o primeşte cel care se-nchină in
directia din care bate vantul, pentru a ajunge vătaf peste feuda
românească.
Băsescu e o pacoste pentru România, s-au lămurit cei mai
mulţi.Problema e cine vine după? Are cine să-l înlocuiască, există un
lider credibil şi capabil de a guverna altfel? În pofida faptului că
Traian Băsescu a coborât standardul de preşedinte atât de jos, încât
cetăţeanul s-ar mulţumi cu oricine numai să se vadă scăpat de pacostea
hăhăitoare, nici un nume-alternativă nu stârneşte cu adevărat
entuziasmul. Asta îi dă posibilitatea lui Traian Băsescu să-şi
pregătească succesorul în care se va reîncarna. Cu banii strânşi din
furăciuni, cu serviciile Serviciilor şi sprijinul retelelor
criminalitatii transnationale, românii vor fi determinaţi să aleagă
iarăşi răul cel mai mic, bucurându-se că trăiesc în democraţie,
proslăvind economia de piaţă. Abia după alegeri vor constata că „răul
cel mai mic” creşte uluitor de repede.”
O primă reflecţie, care s-a
impus de la sine: ce destin tragic i-a fost dat poporului pe care îl
conduce, dacă ţinem seama cât de rapid şi exponenţial s-a autoclonat
Traian Băsescu în maimuţele clasei politice româneşti.
A doua
reflecţie, absolut necesară: cum putea să se manifeste un astfel de
caracter şi personalitate în ipostaza de colaborator al Securităţii?
Câte ceva s-a mai aflat şi se ştie că vocaţia sa spre delaţiune nu avea
egal în Compania Navrom, iar dorinţa de a face rău, de a provoca şi
înscena crea mari îngrijorări şi rezerve ofiţerilor care l-au avut în
legatură. Sursa
“Piratul” a fost foarte prolifică.
A treia reflecţie, corolar al
anterioarelor: ce putea să facă un astfel de personaj malefic,
ştiindu-se sub o puternică protecţie secretă a Securităţii?
Găsim
răspunsul în prezentul nostru şi în mărturia ofiţerului care s-a simţit
îndatorat să-i spună lui Băsescu să se comporte ca un preşedinte, nu ca
un informator.
Cum a fost verificat candidatul la preşedinţia României, Traian Băsescu, sub aspectul colaborării cu Securitatea?
La
19 noiembrie 2004, Gheorghe Onişoru, preşedintele Colegiului CNSAS, s-a
deplasat la Arhivele Ministerului Apărării Naţionale din Piteşti, unde a
studiat, în original, documentul “U.M. 02510 Mangalia, Serviciul 1
Jurnal pntru reteaua informativa 1972-1980″ . Din pagina 65, poziţia
3990 a extras următoarele date:
Numele si prenumele: BASESCU TRAIAN
Categoria: colaborator
Denumirea U.M. sau ofiterul care a efectuat recrutarea:
Lt.col. TUDOR GHEORHE
Semnatura de primire a copertilor doarului de colaborator sau numarul adresei de expediere: Borderou nr.001744/ 09.11.73
Data incetarii legaturii: 27.09.76
Numele si prenumele: BASESCU TRAIAN
Categoria: colaborator
Denumirea U.M. sau ofiterul care a efectuat recrutarea: Lt.col. TUDOR GHEORHE
Semnatura de primire a copertilor doarului de colaborator sau numarul adresei de expediere: Borderou nr.001744/ 09.11.73
Data incetarii legaturii: 27.09.76
Data
clasarii la arhiva/ predarii la alta unitate: Transferat la
Inspectoratul Judetean Constanta – Securitate, cu adresa nr.
00151392/29.09.1976
În etapa următoare, CNSAS a solicitat Serviciului Român de Informaţii Dosarul Fond Retea privind pe Basescu Traian.
Generalul
Sorin-Marius Brateanu, şeful Secretariatului General al SRI (unitatea
deţinătoare a arhivelor Securităţii), l-a convocat la “un drink” pe
Gheorghe Onişoru şi i-a dat spre studiu
dosarul de colaborator al numitului Băsescu Traian, după care, de comun
acord, au încheiat şi semnat actul de clasificarea dosarului ca fiind
de interes pentru securitatea naţională. Apoi, generalul a semnat şi a
trimis la CNSAS adresa prin care comunica: “Basescu Traian nu este
cunoscut in evidentele S.R.I.”.
Dar în alte evidenţe? În ianuarie
1990, când s-a percheziţionat seiful şefului Centrului de Informaţii
Externe, s-a găsit şi o adresă aministrului Apărării Naţionale în
care se specifica: “[...] Urmare a incetarii misiunii pentru care fost
detasat [...] dispuneti restituirea dosarului maiorului [rez.] Basescu
Traian”.
Povestea acestui dosar este cu adevărat complicată. Piese
grele din el au traversat Atlanticul şi au fost puse în mişcare, ori de
câte ori, constrâns de obligaţii anterioare, “Piratul” avea cap compasul
deviat de anomaliile
magnetice est-siberiene.
Stan Leuca
sursa: Cotidianul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu