In asteptarea terminarii "imunitatii" presedintelui Romaniei, va prezentam aspecte din biografia sa (Episodul 2)

"Am fost legătura superioară a ofiţerului special Traian Băsescu”

Călătorind cu treburi prin judeţele patriei, am avut prilejul să-i cunosc pe doi dintre ofiţerii structurii speciale de informaţii care l-au avut în legătură operativă secretă, cu “aprobare de partid”, pe cetăţeanul Traian Băsescu.
Am ţinut să fac această ultimă precizare fiindcă membrii Partidului Comunist nu puteau fi recrutaţi ca informatori, dar puteau primi sarcină politică “să sprijine organele securităţii statului pentru apărarea cuceririlor revoluţionare ale poporului muncitor, împotriva uneltirilor cercurilor imperialiste şi ale agenturilor acestora”.
Cu vădită curioziate, i-am întrebat dacă au mai avut prilejul să-şi întâlnească preţiosul colaborator după ce ni l-am ales preşedinte. Unul mi-a răspuns afirmativ, celălalt s-a eschivat cu o grimasă plină de subînţelesuri. Cum a fost revederea? L-am întrebat pe fostul combatant al contrainformaţiilor externe, cel care mi-a confirmat că s-a văzut cu preşedintele, pe la începutul primului său mandat. Cam inconfortabilă, a fost răspunsul. De cum am fost faţă în faţă, Traian Băsescu şi-a intrat în rolul şi poziţia anterioare faţă de mine şi m-am simţit foarte jenat. Chiar l-am făcut atent: “Ce dracu’, acum sunteţi preşedintele României, eu nu mai sunt ce-am fost şi nu m-aţi chemat la o întâlnire, ca pe vremuri”.
Altceva, însă, m-a pus pe gânduri. Ambii ofiţeri mi-au spus că ei nu l-au votat pe Traian Băsescu. Şi nu l-au votat fiindcă ştiau ce-i poate pielea. Nu au dorit să aducă în discuţie prea multe fapte din trecutul colaborării sale, mult mai complexe decât s-ar crede, cu Securitatea. Au ţinut, în schimb, să-mi recomande portretizarea vitriolantă pe care Valentin Nicolau, fost director general al Televiziunii Române, i-a făcut-o preşedintelui. Am căutat-o şi am găsit cea mai profundă şi expresivă “fişă de evaluare caracterială şi comportamentală” a cetăţeanului-preşedinte.
“Traian Băsescu nu a fost niciodată un personaj dedublat, nu a fost dr. Jekyll şi mr. Hyde ai politicii româneşti. A fost, simplu, farsorul cel mai seducător, pentru că întruchipează deopotrivă mitocănia şi şmecheria periferiei. Te minte cu neruşinare, făcându-te între timp la buzunar, fără să i se mişte vreun muşchi pe faţă. Devine expresiv ca un cioclu doar când anunţă o nouă tragedie pentru români sau când, asemenea unui clovn hâd, îl apucă hăhăitul spasmodic la auzul propriei glume grosolane. După ce ai avut de-a face cu el, eşti mai sărac şi mai umilit. Cum periferia domină numeric centrul, plus trădarea intelectualilor care au validat mişeleşte „un pseudo-Cezar care de fapt e însuşi Mamona”, s-a creat premisa recunoaşterii populare într-o democraţie de tip Vacanţa Mare. La suprafaţă – manelismul politic Traian Băsescu cu şpriţ şi dansuri din buric, dedesubt – bani mulţi şi putere ameţitoare.
Fiind un rău viguros, Traian Băsescu a fost revelatorul trădărilor, meschinăriilor şi neputinţelor româneşti. Răscolind murdăria din subsolurile societăţii, a favorizat aducerea la suprafaţă a mizeriilor şi a făcut purulente bubele ascunse. Pare a fi şi singurul beneficiu care va rămâne după el. Preşedintele-jucător a fost şi rămâne doar un preşedinte-impostor pus pe harţă şi jaf şi care din joacă a falimentat o ţară, a flămânzit un popor. A jucat destinul ţării la ruleta istoriei personale, mizând totul pe blond. Crimele sale sunt cu premeditare, chiar dacă lasă să se-nţeleagă că ştie ce spune, dar habar n-are ce face. Disipează vinovăţia democratizând eroarea şi proasta guvernare, cu scopul de a arunca propria culpă în cârca unei conduceri colective reprezentate de Guvern şi de Parlament, la modul general, de clasa politică manipulată de moguli.
După modelul preşedintelui, guvernarea a prefăcut minciuna, nedreptatea şi jaful în principii călăuzitoare. Devenit captiv camarilei lui Traian Băsescu, statul român şi-a modificat personalitatea şi comportamentul după chipul strâmb al stăpânului. Vedem un Cotroceni în permanent delir, la Palatul Victoria, un Gâgă întors cu cheia, iar pe intelectualii de serviciu ai puterii cum se chinuie să-şi ridice propriile statui la televiziunea publică. Spectacol sinistru al unei puteri monstruoase şi caraghioase în acelaşi timp. Totodată, cei care nu s-au lăsat mânjiţi cu portocaliu nu reuşesc decât să supravieţuiască. Aşa a ajuns pesimistul să spună „Mai rău nu se poate!”, iar optimistul să-i răspundă „Ba se poate!”
Până de curând n-am putut să-mi explic ce i-a împins pe români, în urmă cu un veac şi jumătate, să aducă şi să accepte un domn străin. Experienţa trăită în epoca Băsescu mă face să cred că atunci, ca şi acum, au fost suficiente motive. Doar că acum, altfel decât atunci, domnitorii nu se mai importă. Este suficientă binecuvântarea ce-o primeşte cel care se-nchină in directia din care bate vantul, pentru a ajunge vătaf peste feuda românească.
Băsescu e o pacoste pentru România, s-au lămurit cei mai mulţi.Problema e cine vine după? Are cine să-l înlocuiască, există un lider credibil şi capabil de a guverna altfel? În pofida faptului că Traian Băsescu a coborât standardul de preşedinte atât de jos, încât cetăţeanul s-ar mulţumi cu oricine numai să se vadă scăpat de pacostea hăhăitoare, nici un nume-alternativă nu stârneşte cu adevărat entuziasmul. Asta îi dă posibilitatea lui Traian Băsescu să-şi pregătească succesorul în care se va reîncarna. Cu banii strânşi din furăciuni, cu serviciile Serviciilor şi sprijinul retelelor criminalitatii transnationale, românii vor fi determinaţi să aleagă iarăşi răul cel mai mic, bucurându-se că trăiesc în democraţie, proslăvind economia de piaţă. Abia după alegeri vor constata că „răul cel mai mic” creşte uluitor de repede.”
O primă reflecţie, care s-a impus de la sine: ce destin tragic i-a fost dat poporului pe care îl conduce, dacă ţinem seama cât de rapid şi exponenţial s-a autoclonat Traian Băsescu în maimuţele clasei politice româneşti.
A doua reflecţie, absolut necesară: cum putea să se manifeste un astfel de caracter şi personalitate în ipostaza de colaborator al Securităţii? Câte ceva s-a mai aflat şi se ştie că vocaţia sa spre delaţiune nu avea egal în Compania Navrom, iar dorinţa de a face rău, de a provoca şi înscena crea mari îngrijorări şi rezerve ofiţerilor care l-au avut în legatură. Sursa “Piratul” a fost foarte prolifică.
A treia reflecţie, corolar al anterioarelor: ce putea să facă un astfel de personaj malefic, ştiindu-se sub o puternică protecţie secretă a Securităţii?
Găsim răspunsul în prezentul nostru şi în mărturia ofiţerului care s-a simţit îndatorat să-i spună lui Băsescu să se comporte ca un preşedinte, nu ca un informator.
Cum a fost verificat candidatul la preşedinţia României, Traian Băsescu, sub aspectul colaborării cu Securitatea?
La 19 noiembrie 2004, Gheorghe Onişoru, preşedintele Colegiului CNSAS, s-a deplasat la Arhivele Ministerului Apărării Naţionale din Piteşti, unde a studiat, în original, documentul “U.M. 02510 Mangalia, Serviciul 1 Jurnal pntru reteaua informativa 1972-1980″ . Din pagina 65, poziţia 3990 a extras următoarele date:
Numele si prenumele: BASESCU TRAIAN
Categoria: colaborator
Denumirea U.M. sau ofiterul care a efectuat recrutarea: Lt.col. TUDOR GHEORHE
Semnatura de primire a copertilor doarului de colaborator sau numarul adresei de expediere: Borderou nr.001744/ 09.11.73
Data incetarii legaturii: 27.09.76
Numele si prenumele: BASESCU TRAIAN
Categoria: colaborator
Denumirea U.M. sau ofiterul care a efectuat recrutarea: Lt.col. TUDOR GHEORHE
Semnatura de primire a copertilor doarului de colaborator sau numarul adresei de expediere: Borderou nr.001744/ 09.11.73
Data incetarii legaturii: 27.09.76
Data clasarii la arhiva/ predarii la alta unitate: Transferat la Inspectoratul Judetean Constanta – Securitate, cu adresa nr. 00151392/29.09.1976
În etapa următoare, CNSAS a solicitat Serviciului Român de Informaţii Dosarul Fond Retea privind pe Basescu Traian.
Generalul Sorin-Marius Brateanu, şeful Secretariatului General al SRI (unitatea deţinătoare a arhivelor Securităţii), l-a convocat la “un drink” pe Gheorghe Onişoru şi i-a dat spre studiu dosarul de colaborator al numitului Băsescu Traian, după care, de comun acord, au încheiat şi semnat actul de clasificarea dosarului ca fiind de interes pentru securitatea naţională. Apoi, generalul a semnat şi a trimis la CNSAS adresa prin care comunica: “Basescu Traian nu este cunoscut in evidentele S.R.I.”.
Dar în alte evidenţe? În ianuarie 1990, când s-a percheziţionat seiful şefului Centrului de Informaţii Externe, s-a găsit şi o adresă aministrului Apărării Naţionale în care se specifica: “[...] Urmare a incetarii misiunii pentru care fost detasat [...] dispuneti restituirea dosarului maiorului [rez.] Basescu Traian”.
Povestea acestui dosar este cu adevărat complicată. Piese grele din el au traversat Atlanticul şi au fost puse în mişcare, ori de câte ori, constrâns de obligaţii anterioare, “Piratul” avea cap compasul deviat de anomaliile magnetice est-siberiene.
Stan Leuca
sursa: Cotidianul.ro

http://www.cotidianul.ro/am-fost-legatura-superioara-a-ofiterului-special-traian-basescu-145388/ 

Incep oamenii sa vorbeasca... O sa fie interesant sa vedem, sa auzim, sa ni se confirme toate suspiciunile noastre. Faptele acestui ... viitor beneficiar al CP si CPP.

(Va urma)

Fantezii cu MONA, hoţii de la E.N.E.L. şi A.N.R. şi vînătorul de elefanţi

Maria Diana Popescu

„Ce vreţi, domnule Cernea, ca fiecare nebun să îşi facă partid?” A fost replica preşedintelui Comisiei pentru Administraţie publică şi Administrarea Teritoriului din Senat, la iniţiativa deputatul Remus Cernea de a înfiinţa un nou partid, denumit Mişcarea pentru Oameni, Natură şi Animale (M.O.N.A.). Dacă tot a pierdut trenul spre Parlamentul European, Bruxelles-ul fiind astfel salvat de invazia unui măscărici aflat tot timpul în miezul unor scandaluri prin care susţinea nebunia Gay Pride, căsătoria între homosexuali şi scoaterea religiei afară din şcoli, deputatul are, printre păcatele sale, fantezii cu MONA. Poate de aceea şi-a anunţat intenţia de a candida ca independent la alegerile prezidenţiale din toamnă. Cu privire la partidul pe care îl va înfiinţa, deputatul a declarat că va fi un partid întru totul liber, care presupune, citez, „o preocupare specială pentru libertăţi şi drepturi individuale [...] Remus Cernea face paradă cu libertatea sa dusă dincolo de extreme, curat antiromânească şi cu păgînismul său, manifestat în declaraţii publice oribile precum: „România va fi cu adevărat liberă şi democratică atunci când va avea preşedinte o femeie rromă, lesbiană şi atee, pentru că atunci oamenii înseamnă că vor alege un preşedinte trecând peste prejudecăţile lor”. Declaraţia spune totul despre şi n-ar mai trebui tolerat în fruntea poporului român. De cînd schema politicii româneşti este populată cu tot felul de specii ale naturii, de cînd s-au înmulţit medicamentele şi ne-au inundat farmaciile, prea mulţi politicienii au luat-o pe arătură, fiind o ruşine pentru popor. Dinspre ei vin doar veşti rele. Dacă banca franceză P.N.B. ar fi avut la cîrmă un Mugur Isărescu... Singura veste bună este că Simona Halep a făcut istorie la Roland Gaross. Respect pentru Simona! Pe frontul de Vest, însă, nimic bun de cînd arcul ţărilor din jurul Rusiei au căpătat interes pentru greii planetei, sub tălpile cărora s-a cutremurat Europa săptămîna trecută, cînd Yalta s-a mutat pe Sena. Poate doar imaginea lui Hollande, zdravăn şifonată de caldele, încă, aventuri a avut de cîştigat. Din motive diplomatice, cina servită de două ori, separat cu Obama, separat cu Putin, n-a potolit niciunuia foamea de Putere, dar nici Hollande n-a făcut indigestie în chestiunile care ţin de Siria, Ucraina şi de dosarul băncii P.N.B. din Franţa, amendată de Trezoreria S.U.A. cu suma record de 7 miliarde de euro, pentru încălcarea embargoului impus Sudanului şi Iranului. Un atac asupra euro? Se prea poate, dacă şi alte instituţii europene de credit vor fi sancţionate în urma anchetelor efectuate de autorităţi ale S.U.A. Dacă banca franceză P.N.B. ar fi avut la cîrmă un Mugur Isărescu, n-ar fi fost pusă la colţ de către americani. Venerabilul şi onorabilul domn de pe tronul B.N.R., chiar dacă ar trebui să iasă legal la pensie conform legislaţiei muncii, anul acesta la 1 august, premierul Ponta, nu şi nu! Îi mai îndeasă încă un mandat în traista fermecată, cu trei luni înainte de expirarea celui în curs. Şi tot aşa, mandat după mandat, doar Dumnezeu îi mai scoate la pensie pe „trilateralii-slujbaşi ai N.W.O., îndrăgostiţii de speculă şi putere. Încă cinci ani de speculaţii pe cursul valutelor în favoarea escrocilor mondialişti De ce credeţi că premierul i-a oferit guvernatorului încă cinci ani la conducerea B.N.R.? Pentru a scăpa de un contracandidat la prezidenţiale. Apoi, guvernatorul a manifestat tot timpul supuşenie faţă de poruncile celor din culise, mai precis, ale cluburilor N.W.O. din care face parte. Preşedintele Nicolae Ceauşescu a condus România doar 24 de ani, şi a construit ce n-au fost capabili toţi preşedinţii postdecembrişti la un loc! Aşadar, încă un mandat de cinci ani pentru Mugur Isărescu îl va duce direct, nu la pensie, ci în Cartea Recordurilor, la poziţia „cel longeviv guvernator al unei bănci centrale”. Interesant, nu!? Cum B.N.R. a tăiat legăturile cu Ţara în favoarea celor externe, reinvestirea sa înseamnă încă cinci ani de speculaţii pe cursul valutelor în favoarea escrocilor mondialişti, încă cinci ani de huzur pentru cămătarii celor 41 de bănci venetice şi flămînde, care, în goana după profituri ilicite şi facile, au invadat România şi au fraudat milioane de români. Domnule prim ministru, daţi banii înapoi consumatorilor ENEL! De un sfert de veac oamenii politici, o parte din ei săltaţi acum cu dubele de acasă (deşi mă tem că spectaculoasele arestări fac parte din scenariile menite să nu trezească naţiunea din somn) s-au ocupat cu speculaţii fabuloase, care le-au adus averi uriaşe şi fotolii de confortabile, în vreme ce mii de români săraciţi, bolnavi şi răpuşi de binefacerile capitalismului, sînt tot timpul controlaţi la buzunare, ca nu cumva să le rămînă vreun leu în plus pînă la retribuţia următoare. Instituţiile statului subminează existenţa poporului. Au devenit surse de înavuţire pentru cei care le conduc. Multe dintre ele şi-au dovedit ineficienţa şi participaţiunea la acte de hoţie şi ar trebui desfiinţate. La fel şi băncile! ENEL a suprataxat cetăţeanul, încasînd fraudulos, prin factură, de două ori taxa pentru energia verde, iar A.N.R. a protejat furtul. Domnule prim ministru, se impun măsuri urgente! Daţi banii înapoi consumatorilor! Statul nu se mai află în slujba cetăţeanului, ci a oligarhilor unui pseudo-sistem care duce spre unicul scop: pauperizarea poporului prin salarii mizere şi taxe înrobitoare şi îmbogăţirea fără limite a celor bogaţi. Sistemele de valori economice, sociale, politice şi morale, trebuie reclădite pe vechi fundamente trainice, şi verificate în timp. Şi da, putem înfăptui în mod paşnic această revoluţie, schimbînd sistemul politic despotic cu un sistem în care programele sociale promise în campanii să fie realizate pînă la ultimul punct. În caz de neîndeplinire, autorităţile investite prin vot să fie obligate să plătească cu averea dobîndită prin fraudă şi, după caz, cu libertatea. Cineva, acolo, „Sus”, nu-i mai iubeşte Trecînd graniţa noastră, vedem cum Marine Le Pen îi dă peste degete Doamnei Merkel în „Der Spiegel”: „politica Germaniei este pozitivă pentru dumneavoastră, dar dăunătoare pentru celelalte ţări. Dacă nu vedeţi suferinţele popoarelor europene din cauza austerităţii [...] politica de astăzi a Germaniei va conduce la explozia Uniunii Europene.” Să nu-l uităm pe marele vînător de elefanţi, care, mai ieri, a abdicat în favoarea fiului său. Cel care şi-a ucis fratele mai mic, prin împuşcare, într-o cameră încuiată, la Estoril, unde nu se aflau decît ei doi, motivînd apoi că pistolul s-a declanşat accidental, culmea de două ori, nu o dată, povestea fiind repede muşamalizată, a fugit de la tron. Prea multe scandaluri pe la curţile regale! Cineva, acolo, „Sus”, nu-i mai iubeşte. Cert este că, regii au avut mai mereu mîinile murdare de sînge. Casele regale caduce şi costisitoare sînt perpetuări poleite cu titluri de hîrtie şi coroane din aurul coloniilor unui trecut crud, necurat şi acaparator în istoria omenirii. Într-o lume a dronelor, trăsurile şi pălăriile monarhice cu iz de naftalină, se vor depărta de bună voie spre zare. Apropos de abdicare: oare cînd vor abdica batalioanele de politicieni români, care şi-au croit mandate pe viaţă şi visează să părăsească scena doar cu picioarele înainte?