TRAIAN BASESCU a fost
racolat de Securitate in 1973, pe cand era elev al Institutului de Marina
intocmindu-i-se dosarul personal nr. 3990/09-11-1973.
Pana la terminarea
studiilor in 1976, a fost colaborator al lucratorilor din Directia a IV- a de
Contrainformatii Militare. (A nu se confunda cu Directia a III-a de
Contraspionaj!)
In aceasta calitate
elevul militar BASESCU TRAIAN avea obligatia sa informeze organele de
Securitate despre modul in care se desfasurau activitatile specifice in
Institut, despre comportamentul si atitudinea colegilor si ale cadrelor
didactice atat in cadrul activitatilor specifice, cat si in particular.
La terminarea
studiilor, Directia a IV- a de Contrainformatii Militare a incetat legatura cu
colaboratorul BASESCU TRAIAN , dosarul personal al acestuia fiind transferat la
Inspectoratul Judetean Constanta al Ministerului de Interne, Departamentul
Securitatii Statului, cu adresa nr. 00151392/29-09-1976.
Dupa absolvirea
Institutului de Marina, TRAIAN BASESCU este incadrat ca ofiter la
Intreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime NAVROM Constanta.
In aceasta calitate
TRAIAN BASESCU este preluat ca informator – sursa de catre lucratorii Biroului
de Securitate Port Constanta condus la acea vreme de ofiterul Dumitru Nicusor.
De folosirea
ofiterului de marina TRAIAN BASESCU s-a ocupat direct locotenentul major de
Securitate Mihai Avramides care organiza contacte cu acesta inainte de plecarea
in cursa si la intoarcere. La aceste intalniri participa de regula si seful lui
Avramides, Dumitru Nicusor, care insa se intalniea si separat cu TRAIAN
BASESCU.
In calitatea sa de
ofiter de marina, TRAIAN BASESCU dadea informatii cu privire la starea de
spirit a echipajului, temele de discutie abordate de membrii echipajului, activitatile
si contactele pe care membrii echipajului le aveau in porturi, in timpul
escalelor, activitati de contrabanda si specula, dar si despre eventuale
aprecieri sau comentarii facute de membrii echipajului cu privire la conducerea
superioara de partid si de stat.
De mentionat faptul
ca desi in acea perioada era valabil ordinul conform caruia membrilor PCR nu li
se puteau lua informatii scrise, locotenentul major Avramides, care avea o
experienta redusa in munca de Securitate, el provenind din sistemul
penitenciarelor, a cerut si a obtinut de la informatorul TRAIAN BASESCU mai
multe note scrise pe care le-a depus la dosarul acestuia, nr 3990/1973.
In jurul anului 1980,
Mihai Avramides s-a intors, la cerere, la Directia Penitenciarelor.
Dupa plecarea lui
Avramides din cadrul Biroului de Securitate Port Constanta, TRAIAN BASESCU a
continuat sa fie prelucrat informativ de ofiterii Rosioru Ioan si Deacu
Constantin, tot sub coordonarea sefului biroului, Dumitru Nicusor.
Dumitru Nicusor a
trecut dupa 1989 in SRI, ajungand General, sef al Sectiei SRI – Constanta si
apoi seful Centrului Operativ Zonal Dobrogea.
TRAIAN BASESCU a sustinut in 1981 examenul de Comandant, care a fost o simpla
formalitate, a durat numai 5 minute, dupa care a primit comanda navei Arges.
In acea perioada era
de notorietate in randul colegilor sai sustinerea de care acesta se bucura.
In jurul anului 1984
informatorul TRAIAN BASESCU a fost trecut in reteaua Centrului de Informatii
Externe din Departamentul Securitatii Statului unde a lucrat cu ofiterul
Silvian Ionescu din cadrul Directiei I.
In 1987 TRAIAN
BASESCU este numit sef al Agentiei Economice NAVROM din Anvers, Belgia, unde
isi desfasoara activitatea sub directa coordonare a lui Silvian Ionescu care
conducea la acea data Serviciul I (Belgia-Olanda-Luxemburg) din Directia I a
CIE.
In aceasta perioada
TRAIAN BASESCU a transmis preponderent informatii de inters economic cu privire
la activitatile din porturile maritime Anvers si Roterdam,
dar si informatii cu
privire la echipajele navelor care acostau in aceste porturi, precum si
informatii despre membrii personalului diplomatic roman din tarile respective.
In vara anului 1988,
TRAIAN BASESCU a fost retras temporar de la Anvers pentru a participa la un
instructaj care a durat doua luni si s-a desfasurat la Scoala de ofiteri MI de
la Baneasa.
In 22 decembrie 1989,
ofiterul de Securitate Silvian Ionescu, cel care l-a avut in subordine pe
TRAIAN BASESCU, s-a infiltrat printre revolutionarii din fata Comitetului
Central, a intrat in anturajul lui Dan Iosif si ulterior al lui Gelu Voican
Voiculescu si in ianuarie 1990 a fost numit Secretar Executiv al FSN.
La inceputul anului
1989 in ascensiunea profesionala a lui TRAIAN BASESCU intervine o sincopa.
Pe 8-03-1989 este
rechemat in tara, fiind acuzat de nereguli grave in administrarea fondurilor
NAVROM.
TRAIAN BASESCU a fost
sanctionat pentru ca a autorizat, fara aprobarea NAVROM Constanta, o plata
suplimentara de 300.000 de franci belgieni pentru lucrarile de reparatii
efectuate la nava Zimnicea in ianuarie 1989. Sanctiunea primita s-a datorat,
mai ales, faptului ca TRAIAN BASESCU a decis ca lucrarile de reparatii sa fie
executate de Santierul Naval Belliard din portul Anvers, desi existau oferte de
executie a lucrarilor, mult mai ieftine, din partea altor santiere navale din
acelasi port.
In perioada
ianuarie-martie 1989 TRAIAN BASESCU a trimis numeroase note informative si
rapoarte in tara incercand sa-si justifice deciziile, dar si lansand acuze
grave si neintemeiate la adresa Comandantului navei Zimnicea.
Datorita gravitatii
exceptionale a faptelor de care a fost acuzat, tinand cont de legislatia din
acea vreme, numai sustinerea din partea Securitatii poate explica faptul ca
TRAIAN BASESCU a fost sanctionat doar administrativ, si nu a suportat si
rigorile legii. El a fost chiar mentinut ca angajat al NAVROM Constanta, fara
sa mai primeasca insa nici o insarcinare pana la Revolutie.
Imedi at dupa
Revolutie, TRAIAN BASESCU a fost numit Director General al Inspectoratului de
Stat al Navigatiei Civile din Ministerul Transporturilor.
Pentru a obtine
aceasta functie foarte importanta, TRAIAN BASESCU s-a bucurat de recomandarea
si sustinerea secretarului executiv al FSN Silvian Ionescu, dar si ale
vechiului sau prieten, Calin Marinescu, zis Shogunul, pe atunci Presedinte al
CFSN Constanta.
2.
ADMINISTRATORUL
In cei 15 ani care au
trecut de la Revolutie , TRAIAN BASESCU a ocupat in permanenta functii
administrative, cu o singura exceptie, perioada 1993-1996.
In tot acest timp
TRAIAN BASESCU a reusit sa isi creeze o imagine de om gospodar, de bun
administrator, folosindu-si exclusiv calitatile de comunicator si de
manipulator al opiniei publice pentru ca rezultatele efective obtinute de
TRAIAN BASESCU in administratie sunt dezastruoase.
Perioada am prezentat-o
mai sus, iar in continuare vom prezenta o sinteza a activitatii lui TRAIAN
BASESCU in functii administrative, care demonstreaza, ca episodul din CV-ul
sau, nu a fost un simplu accident.
Imediat dupa
Revolutie TRAIAN BASESCU a urcat rapid in functie de la Director in Minister,
la Subsecretar de stat si de la inceputul anului 1991, la Ministru al
Transporturilor.
In acesti trei ani
1990-1992, TRAIAN BASESCU a ignorat complet problemele reale din transporturile
romanesti si anume starea proasta a drumurilor (nici un kilometru de sosea nu a
fost modernizata in acesti trei ani), diminuarea alarmanta a traficului de
persoane si marfuri pe CFR, concomitent cu scumpirea exagerata a acesui tip de
transport, starea deplorabila a flotilei TAROM ( exceptie facand cele doua
aeronave Airbus cumparate de Petre Roman, intr-o afacere din care s-a incasat
un comision de 1,3 milioane dolari).
Dar aceasta perioada
va ramane in memoria colectiva ca perioada in care a disparut mai mult de
jumatate din flota maritima a Romaniei, cealalta parte disparand si ea in a
doua perioada de ministeriat al lui TRAIAN BASESCU, cu aportul determinant al
FPS-ului condus de Sorin Dimitriu si Radu Sarbu.
Disparitia flotei
romane a insemnat una dintre cele mai oneroase afaceri de dupa Revolutie care
s-a soldat cu pierderi de sute de milioane de dolari pentru statul roman, dar
si cu castiguri pe masura pentru cei implicati direct.
Alaturi de TRAIAN
BASESCU au fost inculpate alte 80 de persoane, printre care alti doi fosti
Ministri ai Transporturilor, Radu Sarbu fostul Presedinte al FPS, etc.
Dintre toti acestia
numai TRAIAN BASESCU refuza sa se prezinte in fata justitiei, tocmai pentru ca
stie ca, desi nu a semnat nici un act pentru vanzarea vreunei nave, el este cel
care a orchestrat toata aceasta uriasa operatiune care a dus la disparitia
efectiva a flotei romane.
Tot TRAIAN BASESCU
este cel care a creat la inceputul anului 1990 o vasta retea alcatuita din
inalti functionari din Ministerul Transportului in fruntea carora s-a aflat
bunul sau prieten Calin Marinescu (Shogunul), dar si din firme romanesti si mai
ales straine care au obtinut sute de milioane de dolari din exploatarea si
valorificarea flotei romane.
Una dintre cele mai
cunoscute componente ale acestei uriase operatiuni de spoliere a avutiei
nationale a fost afacerea Petromin- Klaveness (Norvegia) prin care 18 dintre
cele mai moderne nave romanesti au fost facute practic cadou firmei norvegiene
care la data semnarii contractului cu Petromin, era in pragul falimentului, mai
avand in dotare doar cateva vrachiere si nave multifunctionale.
Este de remarcat
faptul ca in urma afacerii Petromin – Klaveness TRAIAN BASESCU nu a primit
numai recompense de ordin material ci a obtinut si diploma de absolvent al
cursurilor Avansate de Management în Industria Transportului Maritim ale
Academiei Norvegiene, ca bursier al statului norvegian.
Intregul rechizitoriu
care a stat la baza inculparii lui TRAIAN BASESCU si a complicilor lui este
public si poate fi studiat la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
De altfel ancheta in
cazul Flota a inceput inca din timpul regimului Constantinescu, in 2000
secretarul de stat din Ministerul Justitiei Mocuta trimitand la Camera
Deputatilor instiintarea cu privire la inceperea urmaririi penale.
In perioada 1996-2000
TRAIAN BASESCU a fost din nou numit Ministrul Transportului.
In acest interval de
timp s-a realizat un singur lucru asfaltarea unor sosele nationale care
ajunsesera intr-un grad de degradare extrem. Reabilitarea acestor sosele s-a
facut cu banii cetatenilor care au fost obligati sa plateasca celebra taxa
BASESCU, bani care au ajuns in conturile firmelor apropiate lui TRAIAN BASESCU
si PD-ului.
Tot atunci TRAIAN
BASESCU a definitivat, cu ajutorul FPS-ului instrainarea flotei romane si a
adus, tot impreuna cu FPS-ul, TAROM-ul in pragul falimentului.
SNCFR-ul a fost
divizat in mai multe companii, dar asta nu a dus la eficientizarea activitatii,
ci doar la distribuirea de functii de directori mai multor clienti politici,
compania ramanand in toata aceasta perioada pe primul loc pe lista datornicilor
la bugetul statului si regia cu cele mai mari pierderi din exploatare.
De asemenea, in
perioada 1996-2000, SNCFR a constituit alaturi de Petrom, Renel si Sidex,
principala cale de drenare a fondurilor publice catre clientela politica a
coalitiei aflata la putere.
Cea mai cunoscuta
mostra de jaf a banului public a fost reabilitarea autostrazii
Bucuresti-Pitesti. Lucrarile au costat circa 100.000.000 dolari, din care 53,1
milioane dolari credit BERD, iar 44 milioane dolari de la Guvernul Romaniei. La
doar o luna de la darea in folosinta a autostrazii, s-a prabusit un pod peste
un canal de colectare a apelor, iar dupa 3 luni covorul asfaltic a inceput sa
se desprinda asa incit dupa 6 luni gropile acopereau cea mai mare parte din
suprafata autostrazii, facand imposibila circulatia si impunand angajarea unor
noi lucrari de asfaltare.
Intre 2000 si 2004,
activitatea lui TRAIAN BASESCU de Primar General al Capitalei nu a dus la
finalizarea nici unuia dintre programele necesare Bucurestilor, desi multe din
aceste programe au fost subiecte de campanie electorala. Curatenia orasului,
asfaltarea si reabilitarea strazilor, fluidizarea circulatiei, reabilitarea
retelei de apa si canalizare, constructia de locuinte sociale, repararea scolilor,
toate sunt bile negre pentru Primarul General al Capitalei dupa patru ani de
mandat.
3.
POLITICIANUL
TRAIAN BASESCU si-a
inceput activitatea politica, in 1991 cand a fost numit Ministru al
Transporturilor in Guvernul Roman.
In 1992 cind s-a
produs scindarea FSN in doua tabere, in jurul lui Ion Iliescu si in jurul lui
Petre Roman, TRAIAN BASESCU a ales tabara Roman.
Adevarata afirmare
politica a lui TRAIAN BASESCU a inceput insa in 1996. Cu cateva luni inaintea
alegerilor parlamentare din noiembrie 1996, cand fiind acuzat de adversarii
politici ca este principalul vinovat pentru disparitia flotei, a facut un gest
foarte spectaculos, demisionand din functia de Deputat, renuntand astfel la
imunitatea parlamentara si punandu-se la dispozitia justitiei.
In realitate acest
demers politic, care i-a atras foarte multa simpatie in randurile
electoratului, a fost foarte bine calculat, TRAIAN BASESCU stiind foarte clar
ca timpul scurt ramas pana la alegeri, nu permitea organelor de ancheta sa
definitiveze un dosar extrem de amplu cum era si este dosarul Flota. Mai mult
decat atat, TRAIAN BASESCU a obtinut numirea ca Director de campanie electorala
al lui Petre Roman, si primul loc pe lista de candidati ai PD pentru Camera
Deputatilor in judetul Vaslui.
In acest mod TRAIAN
BASESCU si-a asigurat o altfel de imunitate, stiind foarte bine ca nici un
organ de ancheta nu va avea curajul sa-l aresteze pe directorul campaniei
electorale ale unuia din primii trei candidati la Presedentie , si pe unul
dintre cei mai mediatizati candidati ai opozitiei din acea vreme, in conditiile
in care toate sondajele indicau ca PD-ul va participa la guvernare dupa
alegerile din 1996.
TRAIAN BASESCU a
considerat ca actionand astfel are sanse sa inchida o data pentru totdeauna
chestiunea Flota atat din punct de vedere mediatic cat si juridic.
Dupa alegerile din
1996, TRAIAN BASESCU este numit Ministru al Transporturilor in Guvernul
Ciorbea.
Activitatea ca
Ministru a lui TRAIAN BASESCU din perioada 1997-2000 am prezentat-o sintetic
mai sus, dar foarte importanta a fost activitatea politica a acestuia din
perioada respectiva.
Initial TRAIAN
BASESCU s-a plasat in randurile baronilor PD, alaturi de Victor Babiuc, Radu
Berceanu, Bogdan Niculescu-Duvaz, Alexandru Sassu, oameni care au constituit
trupa de soc a lui Petre Roman in disputa cu adversarii politici din PDSR, dar
si din CDR.
TRAIAN BASESCU s-a
remarcat rapid ca varful de lance al PD-ului, in lupta cu colegii din coalitie.
Prima victorie
importanta a fost schimbarea Primului Ministru Victor Ciorbea, in primavara
anului 1998, actiune inceputa de TRAIAN BASESCU in decembrie 1997 prin
declansarea crizei guvernamentale.
TRAIAN BASESCU a
stiut sa exploateze foarte bine aceasta victorie, asigurandu-si o imagine de
luptator pe scena politica romaneasca, locul doi in partid, dar mai ales locul
doi in Guvernul condus de Radu Vasile.
Din acest moment si
pana la alegerile din 2000 TRAIAN BASESCU a sustinut in permanenta o stare de
conflict in cadrul coalitiei de guvernare, initiind dispute cu colegii de Guvern,
dar si cu alti lideri ai partidelor aflate la putere.Valeriu Stoica, Radu
Sarbu, Andrei Marga, Nicolae Noica, Traian Remes, Varujan Vosganian, Ion
Diaconescu, Emil Constantinescu, Mugur Isarescu, Theodor Stolojan etc.
TRAIAN BASESCU a
reusit in acest mod sa-si creeze o notorietate foarte mare, fiind zilnic
prezent pe micul ecran, si pe prima pagina a ziarelor, dar si o imagine de
personaj politic fara scrupule, rau de gura, pus in permanenta pe harta si care
nu se da in laturi de la nimic pentru a-si atinge scopurile.
La inceputul anului
2000, in vizorul sau a intrat si Petre Roman cu care a avut mai multe dispute
publice, alimentand astfel ideea ca el, TRAIAN BASESCU este de facto numarul
unu in partid si pregatind debarcarea lui Petre Roman din fruntea PD. In acest
context trebuie privita si strategia adoptata de TRAIAN BASESCU inainte de
alegerile locale din 2000 cand desi a fost solicitat sa candideze la Primaria
Capitalei , de catre Petre Roman, inca din februarie 2000, a refuzat in
nenumarate randuri, dar in paralel a incurajat desemnarea de catre PD a unui
candidat lipsit de orice sansa. Pe acest fond, cand dupa aparitia mai multor
sondaje de opinie dezastruoase pentru PD, insistentele pentru a accepta sa
candideze au crescut, TRAIAN BASESCU a acceptat sa se inscrie in cursa pe
5-05-2000, exact in ultima zi in care se mai acceptau candidaturile.
Prin aceasta manevra
TRAIAN BASESCU si-a creat imaginea de salvator al Partidului Democrat, demarand
practic actiunea de inlaturare a lui Petre Roman din functia de Presedinte PD.
Pentru aceasta s-a
autoimpus ca Director al campaniei electorale a lui Petre Roman, pozitie din
care l-a sabotat pe acesta sistematic, asta facand ca Roman sa obtina in toamna
anului 2000 de 3 ori mai putine voturi decat PD, partidul pe care Roman il
reprezenta. Este de notorietate faptul ca mai multi sefi de filiale ale
partiduli au fost sunati de TRAIAN BASESCU care le-a cerut sa se concentreze
exclusiv pe campania parlamentara, in detrimentul celei prezidentiale a lui
Petre Roman.
Apoi in anul 2001 s-a
folosit de liderii din PD Berceanu, Duvaz, Sassu, Simona Marinescu pentru a
obtine voturile congresului PD, inlocuindu-l astfel din functia de Presedinte
PD pe Petre Roman.
La acelasi congres,
imediat dupa ce a fost numit Presedinte, si-a sacrificat aliatii amintiti mai
sus, niciunul dintre ei nemai obtinand functiile promise in conducerea PD.
De atunci toti
liderii marcanti ai PD, cu exceptia lui Radu Berceanu au parasit partidul
condus de TRAIAN BASESCU din cauza stilului dictatorial pe care acesta l-a
impus in conducerea partidului. De altfel in 24 ianuarie 2004 TRAIAN BASESCU
declara public
In perioada 2001-2004
TRAIAN BASESCU si-a folosit pozitia de Primar General al Capitalei pentru a-si
impune o noua imagine publica, aceea de unic adversar al partidului de
guvernamant, pregatindu-si astfel ascensiunea spre cea mai inalta demnitate in
stat, functia de Presedinte al Romaniei.
Lansarea acestei
adevarate campanii a fost facuta de TRAIAN BASESCU printr-o declaratie care-i
defineste stilul de a face politica, acuzandu-l pe Adrian Nastase
In continuare TRAIAN
BASESCU a purtat un razboi de gherila cu Adrian Nastase, razboi care pe fondul
nemultumirilor sociale si al deteriorarii imaginii PSD i-a atras o simpatie tot
mai larga in randurile populatiei.
In final singurul
obstacol in fata nominalizarii sale ca reprezentant al Aliantei PNL-PD in cursa
prezidentiala l-a reprezentat Theodor Stolojan, candidatul desemnat al
aliantei.
TRAIAN BASESCU a
reusit, sa-l determine pe acesta sa se retraga din cursa pentru Presedentia
Romaniei si din viata politica, cu numai trei saptamani inaintea campaniei
electorale, in urma unei intense actiuni de constrangere, de manipulare si de
santajare a lui Theodor Stolojan.
4.
AFACERISTUL
In intreaga sa
activitate TRAIAN BASESCU a fost calauzit de doua teluri ascensiunea in
ierarhia sociala si inavutirea.
Daca pentru atingerea
primului tel s-a folosit de relatia privilegiata cu Securitatea pana in 1989 si
de activitatea politica ulterior, pentru inavutire a considerat ca orice metoda
este permisa.
In continuare va vom
prezenta numai o parte din afacerile necurate care au creat bunastarea familiei
BASESCU.
In 10-01-1980 lui
TRAIAN BASESCU, pe atunci ofiter angajat la Intreprinderea de Exploatare a
Flotei Maritime NAVROM Constanta, i s-a repartizat din fondul locativ de stat
un apartament cu 4 camere plus dependinte, situat in Aleea Zmeurei nr. 2, bl.
U, sc. A. Cum la acea data familia sa se compunea din sotie si un copil,
repartizarea s-a facut cu incalcarea normelor legale in vigoare pentru ca avea
dreptul la doar 2 camere).
In 26-05-1992 TRAIAN
BASESCU a cumparat locuinta respectiva, pe baza contractului nr. 1415 achitand
pe loc suma de 140.000 de lei.
In 10 ianuarie 1991
Primaria Capitalei, cu adresa nr. 118053, a pus la dispozitia Ministerului
Transporturilor apartamentul nr. 4 din strada Argentina nr. 2, bl.12, et. 2
(Piata Victoriei). Acest apartament a fost ocupat de TRAIAN BASESCU.
In 22.08.1991, TRAIAN
BASESCU a renuntat la apartamentul din strada Argentina si a primit in aceeasi
zi, cu aprobarea lui Petre Roman, repartitie pentru imobilul de lux din
Bulevardul Aviatorilor nr. 57 prin comunicarea Secretariatului General nr.
15/4086/1991. In baza acestor acte ICRAL Herastrau a intocmit contractul de
inchiriere 60165 din 28 august 1991.
Asa cum rezulta din
Adresa 1888 din 21 iulie 1991 a Ministerului Transporturilor, la acea data
TRAIAN BASESCU isi avea domiciliul stabil in Constanta. In aceste conditii,
conform Legii 5/1973 nu i se putea repartiza o locuinta intr-o alta localitate
cu incheierea contractului pe durata nedeterminata (putea beneficia, eventual,
doar de o locuinta de serviciu).
Contractul de
inchiriere pentru imobilul din Bulevardul Aviatorilor nr. 57 era nul de drept
deoarece - conform Legii 5/1973 - o persoana fizica nu putea detine, in acelasi
timp, doua locuinte proprietate de stat. Astfel, daca TRAIAN BASESCU impreuna
cu familia si-ar fi stabilit domiciliul in Bucuresti, inainte de a i se incheia
contractul pentru imobilul din Bulevardul Aviatorilor ar fi trebuit sa faca
dovada ca a predat apartamentul din Constanta, Aleea Zmeurei, dar asa cum am
aratat acest apartament nu numai ca nu a fost predat statului ci a fost chiar
cumparat de TRAIAN BASESCU un an mai tarziu.
In 1997 motivand ca
imobilul din Bulevardul Aviatorilor nr. 57 este revendicat de fostii
proprietari, TRAIAN BASESCU a solicitat in calitate de Ministru al
Transporturilor atribuirea unei locuinte de protocol. RAAPPS i-a repartizat
pentru perioada mandatului de ministru locuinta din B-dul Maresal Prezan nr. 4.
In realitate, Primarul General al Capitalei nu numai ca nu a parasit imobilul
din B-dul Aviatorilor nr. 57, dar, in 1998, Directia de Administrare a Fondului
Imobiliar i-a prelungit contractul de inchiriere pana in 2004.
Chirias la propria
Primarie, in vila din B-dul Aviatorilor nr. 57, TRAIAN BASESCU a solicitat
RAAPPS, in 2000, prelungirea contractului de inchiriere pentru apartamentul din
B-dul Maresal Prezan nr. 4. Solicitarea Primarului General nu era una legala,
intrucat pierduse calitatea de demnitar, dar la interventia ministrului PSD,
Serban Mihailescu, RAAPPS i-a prelungit contractul de inchiriere.
In 9 august 2000,
TRAIAN BASESCU a cumparat un teren intravilan de 3.700 de metri patrati, situat
in Aleea Privighetorilor, pe care a platit pe loc 1.483.244.000 lei. O
adevarata afacere, avand in vedere ca a reusit sa achizitioneze cu numai 50.000
de dolari un teren de 3.700 de metri patrati in Baneasa, cumparand cu 13 dolari
metrul patrat de teren, care in ofertele agentiilor imobiliare era cotat la
peste 100 de dolari.
Cel care i-a vandut
lui TRAIAN BASESCU terenul din Baneasa la acest pret derizoriu este Costel
Casuneanu, om de afaceri care are peste 100 de TIR-uri, o fabrica de parchet, o
benzinarie si o statie de service auto in comuna Oituz.
Explicatia acestei
afaceri imobiliare este ca pe vremea cand era ministru al Transporturilor,
Traian Basescu i-a facilitat lui Casuneanu obtinerea de autorizatii de
transport complet scutite de taxe pe destinatiile Ungaria, Cehia, Slovacia,
Slovenia si Franta.
La sfarsitul anului
2003 TRAIAN BASESCU a vindut terenul din Baneasa pe care-l achizitionase si a
cumparat o vila pe soseaua Bucuresti-Ploiesti pentru care a achitat pe loc suma
de 280.000 de dolari.
TRAIAN BASESCU a
trecut-o in mod fictiv pe numele ficei sale Ioana, pentru a nu fi obligat sa
justifice in fata legii provenienta banilor cu care a achizitionat-o.
TRAIAN BASESCU mai
detine un apartament de 370 de metri patrati intr-o vila de lux in zona
Foisorul de Foc din Bucuresti, pe strada Stefan Mihaileanu, nr. 2, achizitionat
in 2002 si achitat pe loc.
În 1994 TRAIAN
BASESCU a infiintat impreuna cu alti patru asociati firma Triton Company, la
care el detine 20% din actiuni. Aceasta este firma care asa cum a afirmat in
mai multe randuri Primarul General. La aceasta firma asociat si administrator
este Ionescu Dumitru, cel care i-a precedat lui TRAIAN BASESCU in functia de
sef al Agentiei Economice NAVROM din Anvers si fost ofiter de Securitate.
Cenzorul permanent al firmei Triton Company este Nicolae Varzaru, fost contabil
al Clubului Dinamo, implicat in fraudarea Clubului alaturi de Vasile Ianul.
Triton Company a fost
infiintata la un an dupa Triton Grup srl, firma care ii are ca asociati pe
ofiterul acoperit Ionescu Dumitru si pe Branza Paul, un alt prieten foarte bun
al lui TRAIAN BASESCU. Branza Paul este si el asociat cu TRAIAN BASESCU la
Triton Company , unde este si administrator.
O alta firma la care
TRAIAN BASESCU era de data aceasta asociat unic si care era administrata de
sotia sa Maria este M.T. Vega Transport srl, firma care a fost infiintata în
1996 si aparent, nu a functionat niciodata.
TRAIAN BASESCU a
declarat întotdeauna ca veniturile sale provin dintr-o afacere cu înghetata:
Prod Cros srl, la care asociat nu este el, ci sotia lui, Maria Basescu, cu 20%
de procente din beneficii si pierderi si fratele lui, Mircea Basescu, cu 39% de
procente din beneficii si pierderi. Firma Prod Cros srl a achizitonat in 1994
fabrica de inghetata, printr-un credit extern luat prin Banca Agricola, credit
pe care nu l-a rambursat in totalitate, restantele de plata fiind ulterior
preluate la datoria de stat.
Cea de a patra firma
a familiei BASESCU, AMC Cros srl este o firma de produse lactate, care o are ca
actionar pe Maria Basescu, cu 20% din profit si pierderi. Aceasta firma a fost
infiintata, in 1994, odata cu Prod Cros srl, de catre Maria Basescu si Mircea
Basescu. Familia BASESCU detine exact acelesi procente ca la Prod Cros srl:
Maria Basescu – 20% si Mircea Basescu – 39%. Ceilalti actionari sint, la fel ca
la Prod Cros srl, cei doi oameni de incredere ai lui TRAIAN BASESCU: Anca
Ivascu – 39% si Dumitru Scaiceanu – 2%. Anca Ivascu este sora lui Aurelian
Ivascu, membru PSD, consilier local la Constanta , apropiat al lui Radu Mazare.
TRAIAN BASESCU a
introdus-o pe Anca Ivascu si intre actionarii de la Aliment Murfatlar srl, unul
dintre principalii sponsori ai campaniei electorale a Partidului Democrat si a
lui TRAIAN BASESCU.
In anul 2001 TRAIAN
BASESCU figura printre actionarii persoane fizice la Banca Comerciala Unirea
alaturi de seful Directiei de Supraveghere Bancara Nicolae Cinteza, si de
Cristian Burci, patronul de la Prima TV , ca actionar majoritar figurand un
grup de firme rusesti.
Bilanturile oficiale
depuse de toate aceste firme la Registrul Comertului nu justifica nici pe
departe investitiile imobiliare ale familiei BASESCU si asta explica de ce
incearca Primarul General sa-si camufleze averea trecand-o pe numele rudelor.
La fel de greu de
justificat insa sunt si cheltuielile exorbitante facute de fiica lui TRAIAN
BASESCU, Ioana care a deschis un magazin de lux in incinta hotelului Hilton din
Bucuresti. Magazinul si investitia totala facuta de fiica lui TRAIAN BASESCU
este estimata la 1.000.000 de euro.
Prin intermediul
fratelui sau Mircea Basescu, TRAIAN BASESCU este implicat intr-un mare numar de
afaceri in Constanta. In 1991, pe cind era Ministru al Transporturilor, TRAIAN
BASESCU a infiintat la Constanta firma Star Sea Co srl. La fel ca la Prod Cros
srl si la AMC Cros SRL, TRAIAN BASESCU detine aceasta firma prin intremediul
fratelui sau Mircea Basescu si a lui Anca Ivascu.
Tot prin Mircea
Basescu si Anca Ivascu, TRAIAN BASESCU a infiintat in 2001 la Constanta firma
Miral Cross Ships Supply srl, care se ocupa de activitati anexe transporturilor
pe apa. In 2002, pe numele lui Mircea Basescu, a fost infiintata firma de
consultanta MB Consult Company srl. Fratele lui TRAIAN BASESCU detine in
totalitate aceasta firma, fiind si unicul ei administrator.
In activitatea sa de
Ministru al Transporturilor si de Primar General al Capitalei, in afara de
afacerea Flota numele lui TRAIAN BASESCU a mai fost legat de numeroase afaceri
dubioase care pot explica situatia materiala infloritoare a familiei BASESCU.
Ca Ministru al
Transporturilor TRAIAN BASESCU a initiat si demarat in 1997, o serie de
activitati ca dezmembrarea materialului rulant al SNCFR si vinzarea
componentelor la fier vechi, curatirea si intretinerea terasamentelor de cale
ferata etc., pe care le-a incredintat unor apropiati ai sai. Aceste activitati
platite din bugetul Ministerului Transporturilor erau extrem de rentabile, dar
mai ales erau imposibil de controlat ulterior sub aspect cantitativ si
calitativ, reprezentand o sursa continua de fonduri pentru TRAIAN BASESCU si
apropiatii sai. La aceste activitati s-a adaugat incredintarea fara licitatie a
lucrarilor de modernizare si asfaltare a drumurilor.
Ca Primar General
TRAIAN BASESCU a debutat in 2000, la numai o luna de la investirea in functie
cu o operatiune extrem de contestata, demolarea chioscurilor, in urma careia
zeci de mii de familii au ramas fara sigurul mijloc de subzistenta. Explicatia
acestei actiuni se regaseste in sumele foarte mari de bani primite de TRAIAN
BASESCU atat pentru campania electorala din 2000, cat si pentru folosul sau
personal, de la doua mari firme de supermarket-uri, Carefour si Billa,
interesate in eliminarea concurentei reprezentata de chioscurile care vindeau
marfa foarte ieftin.
Alte afaceri care au
reprezentat si mai reprezinta surse importante de castig pentru Primarul
General sunt incredintarea lucrarilor de asfaltare exclusiv catorva firme
apropiate lui TRAIAN BASESCU, inchirierea a 648 de WC-uri ecologice a caror
intretinere costa 7 miliarde de lei lunar, autorizarea catorva zeci de firme de
alimentatie publica sa-si desfasoare activitatea in parcurile Capitalei etc.
O alta operatiune
care i-a adus un camision important lui TRAIAN BASESCU a fost afacerea Parcul
Bordei-Satul Francez.
Complexul de vile a
fost cunstruit la jumatatea anilor '90 pe un teren din Soseaua Nordului care
ulterior a fost revendicat.
TRAIAN BASESCU i-a
oferit proprietarului (Costel Constanda un apropiat al Vicepresedintelui PD
Radu Berceanu), in schimbul terenului revendicat in suprafata de 19.000 de
metrii patrati, 3,3 hectare de teren (Parcul Bordei), pe malul lacului
Floreasca, in cartierul Primaverii, cea mai scumpa zona rezidentiala a
capitalei. Cele 3,3 hectare de teren date in proprietate de TRAIAN BASESCU
valoreaza la pretul pietei 33.000.000 de euro (1000 de euro metrul patrat), in
conditiile in care terenul primit la schimb de Primaria Capitalei valoreaza
numai 9.500.000 de euro, la pretul pietei (500 de euro metrul patrat).
TRAIAN BASESCU se
afla in relatii apropiate cu controversatul om de afaceri Frank Timis caruia
i-a promis sprijin in Proiectul Rosia Montana, inca din perioada in care era
numarul doi in Guvernul Radu Vasile.
5.TRAIAN
BASESCU VS. FLOTA
a) scurt istoric
- In 1990 intreaga
flota maritima a Romaniei era grupata la IEFM NAVROM : Flota de Pescuit Oceanic
la Tulcea , Flota de Pescuit Fluvial la Galati ;
- Flota maritima
cuprindea 390 de nave, de la cargouri de 3000 de tdw pana la mineraliere de 165
000 tdw;
- Ca tonaj, flota
avea in jur de 17 milioane tdw, ocupand locul 7 in lume (depasind flotele unor
tari precum Franta si Germania); valoarea de piata a flotei era de 4-6 miliarde
de dolari;
- C.L.C.: in
terminologia maritima internationala reprezinta titulatura
"capitan/commandant de cursa lunga"; in perioada 1975-1987 promotiile
Sectiei Civile a Institutului Superior de Marina nu au mai facut fata la
cresterea exploziva a numarului de nave;
- Se va apela fie la
ofiteri de marina militara, fie la avansarea rapida a unor ofiteri tineri,
eludand gradele pe care acestia trebuiau sa le obtina in prealabil;
- In aceste conditii
ajunge Traian Basescu comandant de nava;
Atributiile
comandantului:
- este singurul
inarmat cu arme de foc la bordul navei;
- poate sa hotarasca
in orice problema, fara a se consulta cu nimeni;
- poate oficia
casatorii;
- poate aresta si incarcera;
- poate decide
esuarea sau chiar scufundarea navei;
- La IEFM Navrom
Constanta, dupa revenirea din cursa, fiecare comandant trebuia sa prezinte un
raport de activitate (in afara Jurnalului de Bord), dupa care se intalnea cu
ofiterii de Securitate care raspundeau de intreprinderi;
- Intrevederea nu era
consemnata in scris, note scrise dand doar informatorii de la bordul navei;
b) Basescu a facut
avere prin urmatoarele metode:
- achizitionarea de
alimente in porturi straine, de calitate inferioara, pentru care platea preturi
pentru calitate superioara (acest lucru se facea in colaborare cu agentul
Navrom din portul respectiv – ship-shandler);
- tot in intelegere
cu agentul, se aprovizionau cu cantitati de motorina si ulei mult mai mici,
pentru care plateau preturi mai mari;
- o alta sursa de
venituri ilicite era incarcarea devizelor la lucrarile de reparatii ale navelor
romanesti din Marea Nordului, unde Basescu era reprezentant Navrom (ofiter
acoperit). Basescu a fost in legatura cu colonelul Vasile Stanciu (acum seful
Unitatii de Ofiteri Acoperiti din SRI); lista ce urmeaza a fi publicata, fiind
planificata de serviciile NATO.
- Una dintre aceste
manevre i-a fost fatala lui Basescu, care la sugestia Securitatii va fi retras
in 1989 (ordin semnat de contraamiralul Anghelescu);
- Dupa unele marturii
demne de crezare, in 1989, dupa sinuciderea g-l Milea, in biroul acestuia s-ar
fi gasit o Nota prin care se solicita pentru ofiterul acoperit (gradul de
capitan) MapN, Basescu Traian, aprobarea de trecere in structurile securitatii
(actualul SIE),
- In februarie 1990,
Nicolae Vacaroiu aproba vanzarea ca fier vechi a 26 de nave; durata de viata,
general acceptata a unei nave este de 25 de ani;
- Dupa acest termen
ea mai poate naviga daca indeplineste cerintele Registrului Naval;
- Lansata sub
"pavilion de complezenta" (Panama, Liberia), nava vanduta initial ca
fier vechi mai poate circula ani buni si aduce profituri substantiale;
- In 1991, fratele
lui Traian Basescu, Mircea Basescu (tot CLC) pleaca in Japonia (port Yokohama)
cu un mineralier de 165 000 tdw; de la Yokohama , Mircea Basescu trimite o
telegrama anuntand ca nava s-a stricat si necesita reparatii capitale;
- Ministrul Traian
Basescu aproba, reparatia costand 1 200 000 de dolari; justificarea banilor s-a
facut cu acte dubioase, iar la revenirea in tara nava a intrat in alte
"reparatii capitale";
c) Contractele de
bare-boat:
- alaturi de
contractile PETRO-KLAV si ERMIS, contractele bare-boat, aprobate in perioada
cat Basescu a fost secretar de Stat si Ministru (guvernele Roman si Stolojan),
s-au dovedit un esec;
- NAVROM (respectiv
cele trei companii rezultate din fragmentarea acestuia) pune la dispozitia unei
persoane (fizice sau juridice) una sau mai multe nave;
- Persoana respectiva
asigura managementul acestora (contracte de carausie marfa, plata echipajului,
aprovizionarea cu combustibil); reparatiile se fac pe socoteala proprietarului,
iar profitul se imparte in doua; in urma acestor contracte toate navele au fost
pierdute;
- Metode au fost
urmatoarele:
a) Reparatii fictive
sau devize incarcate;
b) Managerii au
indatorat navele (neplatind achizitiile);
c) Managerii, uzand
de fals, au pus gaj navele (desi nu le apartineau) si au luat imprumuturi
enorme de la banci;
- contractele de
bare-boat, incepute de Traian Basescu si Calin Marinescu (secretar de Stat in
perioada cat Basescu a fost ministru) au continuat si sub mandatele ministrilor
Paul Teodoru si AurelNovac;
- printre cei care
s-au imbogatit din contractele de bare-boat se numara si Adolf Bidea si
Gheorghe Bosanceanu.
- Calin Marinescu si
Gheorghe Bosanceanu au fost comandanti de nave si apropiati ai lui Basescu;
d) Dosarul Flota:
- dosarul
"Flota" instrumentat de PNA nu cerceteaza decat cazul a 16 nave
Navrom; Petromin SA cuprindea Flota Strategica si a rezultat in urma divizarii
Navrom; printer
vasele strategice se numarau petrolierele si mineralierele;
- navele au fost
ipotecate de Christiana Bank - Oslo (Norvegia), in favoarea societatii
Torvald-Klavenes - Oslo, cu care Petromin formase o societate mixta
(joint-venture),
Petro-Klav;
- grupul Klavenes a
incasat de la Christiana Bank (in contul celor 16 nave romanesti) circa 150 de
milioane de dolari; neachitandu-si ratele, navele au
fost vandute de
banca;
- banca a dat doar
50% din valoarea navelor, prejudiciul adus statului roman fiind de peste 300
milioane de dolari (doar pentru 16 nave!);
- Basescu a fost
acuzat de abuz in serviciu, fals intelectual, uz de fals, bancruta frauduloasa,
spalare de bani, inselaciune si delapidare;
- Au mai fost acuzati
Paul Teodoru, Radu Sarbu si Aurel Novac; s-au sesizat nereguli la toate cele
trei companii: Romline, Navrom, Petromin;
- Basescu in calitate
de subsecretar de Stat la Subsecretariatul pentru Navigatie Civila, a trimis o
ordonanta catre Petre Roman prin care solicita
acordarea sumei de
683 000 de dolari din fondul valutar al statului, pentru eliberarea
remorcherului romanesc "Hercule", arestat in Suez;
- Ulterior, compania
Romline condusa de Gheorghe Serescu inchiriaza navele "Mangalia",
"Tutova" si "Tuzla" firmei americane King Shipping
Management;
- Basescu aproba
schimbarea pavilionului pentru care navele sa poata circula sub pavilion
cipriot (incalca flagrant legea!);
- Partenerul american
infiinteaza o firma in Cipru, la care inregistreaza cele trei nave inchiriate,
desi nu avea nici o legatura cu societatea
constanteana Romline;
- Basescu a fost
acuzat de implicare in fraudarea cu 100,5 milioane de dolari a Petromin, prin
intermediul firmei mixte "Minerva Shipping Company"
cu sediul in Malta;
- Cota de participare
a fost de 50% Petromin si 50% Ermis Maritime cu sediul in Liberia; contributia
partii romane consta in 7 nave si a firmei straine
in participare cu
contravaloarea reparatiilor si retehnologizarii acestora;
- In calitate de
ministru al Transporturilor, Basescu ii transmite primului ministru un memoriu
de fundamentare pentru aprobarea prin Hotarare de
Guvern a participarii
Petromin la constituirea societatii mixte (care urma sa aiba profit de 16,2
milioane de dolari, din care 50% ar fi revenit
partii romane);
- Navele au fost
transferate in baza unor documente ilegale (nu au existat procese de predare
primire a gestiunii; valoarea din actul de vanzare a unor nave
a fost derizorie) si
a avut drept consecinta pierderea profitului de peste 6 milioane de dolari;
toate cele 7 nave au fost pierdute;
- In cazul Torvald
Klavenes (debuteaza in 1990), grupul de firme norvegian face o vizita in portul
Constanta; un an mai tarziu (1991), conducerea CNM
Petromin ii
inainteaza ministrului Traian Basescu un material din care reiesea starea
tehnica proasta a navelor companiei;
- Solutia avansata
era acordarea unui imprumut de 45 de milioane de dolari pentru retehnologizarea
a 15 nave; finantarea urma sa fie oferita de grupul de
firme Torvald
Klavenes;
- La 14 mai 1991 s-a
inregistrat contractul de societate mixta intre AS Klavenes Chartering Norvegia
si Petromin, cu participarea in parti
egale;
- In urma unei vizite
la Oslo a lui Traian Basescu, in calitate de ministru, ia fiinta firma Petromin
Overseas INC, inregistrata in Liberia; prin ordinul
lui Basescu, in 1992,
navele Carbunesti, Comanesti, Bobalna si Borzesti au fost trecute sub pavilion
Liberian;
- Concernul norvegian
era interesat de asigurarea intereselor sale in zona Golfului Arabiei, compania
dezvoltand transport cargo in "Saadyat Free Zone -
Abu Dhabi";
- In zona Golfului
Persic se joaca interese de rang mondial: "GIAT Industries", grup
industrial de armament din Franta dorea sa evite falimentul, Rusia
cu santierele navale
Baltiisky Zavod dorea sa se reintegreze in arena mondiala;
- Concernul norvegian
a apelat la aparenta retehnologizare a flotei romanesti pentru a o vinde in
alta parte; vanzarea navelor romanesti s-a facut
pe sume derizorii:
vrachierul Bals a devenit "Mounth Parnitha" (158 158 tdw, construit
la Mangalia in 1982); a fost vandut unei firme grecesti pentru suma
de 2 100 000 de
dolari; nava Borzesti (64 854 tdw) a fost vanduta pentru 3 500 000 dolari;
- Prejudiciul in
dosarul Flota este de 324 514 689 USD ( peste 11 miliarde de lei);
- Afacerea a fost
condusa de Basescu prin asumarea ilegala a functiei de presedinte/director al
societatii mixte Petroklav Inc. Bahamas (rezultata
din asocierea CNM
Petromin cu Torvald Klavenes);
- Basescu avea drept
de dispozitie si operare in contul bancar al societatii mixte Petroklav,
permitand alimentarea nejustificata a acestuia cu
suma de 500 000
dolari din creditul Petromin Overseas Inc. Liberia, cu care nu se afla in nici
o relatie comerciala;
- Suma a fost
evidentiata in City Bank Londra, ca un transfer intern cu titlu de plata a unei
prime de asigurare catre Petroklav Inc. Bahamas pentru nava
Baicesti;
- Prima de asigurare
era in realitate datorata de alta firma: Borom Shipping Londra; nava Baicesti a
fost ipotecata in favoarea Christiana Bank Oslo,
obtinandu-se un
credit de 4 milioane de dolari; se pare ca banii au fost folositi astfel:
a) 3 250 000 $ virate
companiei United Dutsch (care nu a existat niciodata);
b) 250 000 $ virati
firmei de avocatura Sinclaire Roche & Temperley;
c) 500 000 $ in contul
firmei Petroklav Inc. Bahamas, unde director era Basescu;
- au mai fost
urmariti penal Marin Lupu si Helmut Bogdan, reprezentanti CNM Petromin la Oslo
;
- alt actor important
in afacerea Flota, neurmarit inca penal, la fel de abil in jongleri, este
Serban Mihailescu, cainele "acoperit" (ofiter) al lui Tudor Postelnicu la paza
cabinetului Constantin Dascalescu, care in toata perioada "scufundarii
flotei" avea demnitati de reprezentare a FPS (deci a statului) si de care
PNA si chiar presa nu face referire; personaje ca Petre Roman, Teodor Stolojan,
Nicolae Vacaroiu sunt implicate direct in acest jaf asupra grelei
mosteniri ceausiste "ce plutea pe apa", in prezent fixata in conturi
personale.
În august 1990, conform H.G. nr. 494/ 9 mai 1990, I.E.F.M. „Navrom“
Constanţa a fost divizată în trei societăţi comerciale pe acţiuni: S.C. „Petromin“ S.A. (specializată în exploatarea navelor petroliere şi mineraliere), S.C. „Navrom“ S.A. (specializată în exploatarea cargourilor de mărfuri generale) şi S.C. „Romline“ S.A.
(specializată în exploatarea navelor portcontainere, ro-ro, ferry-boat
şi cargouri de mărfuri generale), care şi-au împărţit navele în baza
unui protocol semnat la 9 august 1990. Ulterior, cele trei companii au
fost transformate în societăţi comerciale pe acţiuni, specializate în
transporturi de mărfuri şi pasageri, cu nave proprii sau închiriate,
exploatarea mineralierelor şi petrolierelor, activităţi de brokeraj,
repararea, cumpărarea şi vânzarea de nave.
tdw.),
„Romline“: 77 nave (630.968 tdw.), „Petromin“: 70 nave (3.742.546 tdw.)
şi deţinea 50% acţiuni în cadrul unor societăţi mixte (6 nave – 517.954
tdw.). De asemenea, existau cinci companii cu capital privat: 13 nave
(238.290 tdw.). În perioada 1990-2001, în şantierele navale
româneşti au fost construite 19 nave (702.000 tdw.), dar, fapt demn de
reţinut, procesul de fabricaţie a acestora era început înainte de 1990!
transformările structurale, în toate planurile societăţii româneşti,
începând cu decembrie 1989, provocate de toate disfuncţionalităţile
inerente procesului de tranziţie la economia de piaţă.
.
legislaţiei naţionale, cât şi a celei internaţionale;
La toate acestea trebuie avut în vedere faptul că, în anul 1993, a
fost adoptat Memorandumul de la Paris, document prin care statele
Comunităţii Europene au stabilit unele principii de guvernare a
navigaţiei, în vederea creşterii siguranţei acesteia, protejarea
mediului înconjurător şi existenţa unui anumit standard al condiţiilor
de muncă de pe piaţa navelor aflate sub aceste prevederi. În
aceste condiţii, având în vedere starea tehnică necorespunzătoare a
navelor româneşti, după anul 1993 doar 10% dintre aceste nave (în
special cele retehnologizate în cadrul cooperărilor externe) mai puteau
accesa porturile ţărilor membre ale Comunităţii Europene fără a fi
arestate/ reţinute de instituţiile abilitate, până la remedierea
defecţiunilor sau schimbarea echipamentelor necorespunzătoare. La
11 ianuarie 1993, companiile de navigaţie „Navrom“, „Petromin“ şi
„Romline“ au fost scoasede sub controlul Ministerului Transporturilor,
prin trecerea a 70% din capital la F.P.S. şi a 30%, la Agenţia Naţională
pentru Privatizare.
Companiei Române de Pescuit Oceanic (C.R.P.O.), provocând o adevărată reacţie în lanţ.
procedura de declarare a falimentului societăţii, pentru că aceasta nu
putea onora o datorie de 8 milioane de dolari către o bancă austriacă.
Ancheta Poliţiei a evidenţiat un lung şir de falsuri în acte şi vânzarea
pe nimic a Flotei româneşti de Pescuit Oceanic.
Rechizitoriul întocmit în anul 1998, prin care erau acuzaţi Ion
Crişan – fost manager al C.R.P.O. (în perioada 12 aprilie 1996 şi până
la sfârşitul anului 1997), Theodoros Lades şi Ioannis Dimakos –
cumpărătorii companiei, a adus în atenţie responsabilitatea şi
«contribuţia» şefului de atunci al F.P.S. (Sorin Dimitriu), dar nu a
fost incriminată nicio faptă a acestuia. Singurul «peşte din banc» căzut
în «plasă» a fost un simplu expert F.P.S. De
asemenea, din ecuaţie mai făcea parte Ministerul Industriei, care a
emis avize pentru scoaterea din ţară a două nave (sub pretextul unor
necesare reparaţii, care ar fi trebuit efectuate într-un port din
Grecia). Potrivit aceloraşi cercetări, Tribunalul Tulcea l-a numit
administrator al C.R.P.O. pe Ioannis Dimakos, în decembrie 1997, fără să
verifice dacă acesta a achitat contravaloarea acţiunilor cumpărate de
la F.P.S. (termenul limită era la 12 ianuarie 1998). Totodată, acelaşi
tribunal a inclus pe lista creditorilor C.R.P.O. firma «Harmony Shiping
International» s.r.l. din Constanţa, ai cărei patroni erau Dimakos şi
Lades, fără să existe documente care să ateste această calitate“.
. O rază de speranţă poate fi iniţiativa Ligii Navale Române,
care, în luna mai 2010, a lansat proiectul „Maritima 2010“ pentru
readucerea României în clubul ţărilor cu flote înregistrate sub pavilion
naţional, iniţiativă susţinută de Ministerul Transporturilor, Camera de
Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa, companiile de
navigaţie, de crewing şi de agenturare, Sindicatul Liber al
Navigatorilor şi instituţiile de învăţământ marinăresc. .
Constantin Cumpana, Corina Apostoleanu: Amintiri despre o
flota pierduta, vol. II – Voiaje neterminate, 2011, Editura Telegraf
Advertising, Constanta.
